Vicepreședinta PAS în vârstă de 19 ani, angajată fără concurs în cabinetul ministrului culturii

La 21 iulie 2023, când Selinia Cojocaru avea 19 ani și abia terminase liceul „Aristotel” din Chișinău, ea a fost angajată în cabinetul ministrului culturii pe 0,5 normă.

Atunci era studentă în primul an și, potrivit datelor din cluster, încă nu avea studii superioare finalizate. Cojocaru este vicepreședinta organizației de tineret a Partidului Acțiune și Solidaritate (PAS).

Istoria Seliniei Cojocaru trece prin mai multe structuri de stat: cabinetul ministrului culturii, contracte cu Ministerul Culturii și Ministerul Mediului, munca în Administrația Națională Apele Moldovei și funcția actuală din cabinetul ministrului mediului.

În toate aceste cazuri, potrivit datelor din cluster, nu au fost organizate concursuri de angajare. Pentru contracte, de asemenea, nu au fost lansate proceduri de achiziții publice în volumul deplin — era vorba despre mici contracte directe.

La Ministerul Culturii au făcut trimitere la articolul 3 din Legea nr. 80/2010. Acolo au explicat că angajații cabinetului sunt numiți în baza încrederii personale a persoanei care ocupă o funcție publică.

„În consecință, a fost o decizie personală a ministrului”, au răspuns în instituție, referindu-se la numirea Seliniei Cojocaru în cabinetul ministrului culturii.

În același răspuns, ministerul a precizat că, ținând cont de nivelul ei de studii, Cojocaru primea de două ori mai puțin decât suma prevăzută pentru această funcție — 7700 de lei brut pe lună.

La 31 ianuarie 2024 ea a plecat din cabinetul ministrului, dar nu și din sistem. Deja la 1 februarie 2024, Cojocaru a încheiat cu Ministerul Culturii un contract pe 11 luni, în valoare de 85 200 de lei brut.

Ministerul a subliniat că 85 200 de lei este valoarea totală brută a contractului pentru toată perioada de lucru, și nu plata lunară. Tot acolo s-a declarat că contractul a fost întocmit conform regulilor pentru achiziții de valoare mică.

Cojocaru însăși a spus că la Ministerul Culturii s-a ocupat de promovarea Programului Național „Voucherul Cultural”. Ea a numit suma contractului său 7745,45 lei brut, sau aproximativ 6200 de lei net.

Potrivit ei, munca includea campanii de comunicare, materiale promoționale, conținut, producție video, design grafic, montaj și adaptarea materialelor pentru diferite canale.

În paralel, în timp ce contractul ei cu Ministerul Culturii încă era valabil, Cojocaru a semnat un contract și cu Ministerul Mediului. Acest lucru s-a întâmplat la 20 mai 2024, suma contractului a fost de 64 295 de lei, iar termenul — până în decembrie 2024.

La Ministerul Mediului au explicat că a fost atrasă pentru sarcini tehnice specializate: fotografiere și filmare, montaj, prelucrarea imaginilor, design grafic și adaptarea conținutului digital.

Atunci în instituție activa și departamentul de informare și comunicare cu presa, în care erau angajate trei persoane. Ministerul a subliniat că sarcinile Seliniei Cojocaru nu duplicau munca acestui departament.

În 2025, Ministerul Mediului a mai încheiat cu ea două contracte: unul pe trei luni, de 30 000 de lei, și apoi unul de 60 000 de lei până în septembrie. Al doilea contract, potrivit datelor din cluster, a fost încetat anticipat în iulie 2025.

În final, plățile către Cojocaru de la acest minister în 2025 au constituit 66 086 de lei. În același an, ea a lucrat și la fondul StartUp Moldova și a primit 131 672 de lei.

Pe site-ul fondului ea figurează în continuare drept membră a echipei, însă Cojocaru însăși a comunicat că acum nu mai lucrează acolo.

Când a fost întrebată cum reușea să combine mai multe contracte cu studiile din anii doi și trei, Cojocaru a răspuns că regulile facultății le permit studenților care lucrează să treacă la un regim individual.

„Eu niciodată nu am perceput studiile și activitatea profesională ca pe două lucruri care se exclud reciproc. Dimpotrivă, le combinam, iar unul îl ajuta pe celălalt”, a spus ea.

La 1 august 2025, cu două luni înainte de expirarea contractului cu Ministerul Mediului, Cojocaru a fost angajată specialist principal la Administrația Națională Apele Moldovei, în secția secretariatului comitetului bazinal „Dunărea — Prut și Marea Neagră”.

Instituția a comunicat că angajarea a avut loc „în baza cererii persoanei”, fără concurs, pe termen până la 31 ianuarie 2026.

Ulterior, ea a fost transferată în funcția de specialist principal al secției relații cu publicul. La Apele Moldovei au subliniat că aceasta a fost o funcție contractuală, nu funcție publică.

„În aceste condiții, procedura obligatorie de concurs, aplicată funcțiilor publice, în acest caz nu era necesară”, a explicat directorul interimar Vlad Ceban.

Fostul director al Apele Moldovei, Nicu Belicei, care a semnat ordinul de angajare, a afirmat și el că nu era vorba despre o funcție publică. Potrivit lui, după reorganizarea din 1 ianuarie 2025, personalul instituției era angajat în baza legislației muncii.

El a adăugat că funcția de specialist principal nu poate fi considerată automat funcție publică doar din cauza denumirii. Belicei a respins, de asemenea, versiunea că decizia ar fi fost influențată de apartenența ei la PAS.

În iunie 2026, Cojocaru a absolvit universitatea. Ea a spus că acum lucrează în cabinetul ministrului mediului, deși numele ei nu figurează în lista angajaților cabinetului publicată pe site-ul ministerului.

Cojocaru a subliniat separat că nu consideră corect ca parcursul ei să fie redus la fraze precum „prea tânără”, „nu avea încă diplomă” sau „a fost angajată fără studii”. Potrivit ei, ea a muncit mult și adesea în afara programului obișnuit.

Experta în integritate Lilia Ioniță privește această istorie altfel. Ea consideră că aici este important nu doar existența sau lipsa diplomei, ci și dacă astfel de oportunități sunt accesibile tuturor tinerilor.

„Dacă privim întregul parcurs: cabinetul ministrului, contractele succesive cu două ministere, funcția într-o instituție de stat, iar apoi din nou cabinetul ministrului, discuția nu mai este doar despre vârstă sau diplomă”, a spus Ioniță.

Potrivit ei, o astfel de traiectorie ridică inevitabil întrebări despre favoritism și egalitatea de șanse. „Iar dacă totul începe cu o simplă cerere, ar fi bine ca măcar toți să știe unde trebuie depusă”, a adăugat ea.