Website logoPrizmaru

Sandu a numit unirea cu România „planul B” pentru Moldova

Pentru Moldova, la Chișinău, acest scenariu este păstrat ca plasă de siguranță, dacă drumul spre UE se va bloca din cauza regulilor franceze și a alegerilor din Franța.

16 august, 19:36, Alexandru Sterpu

Moldova mizează pe aderarea la Uniunea Europeană până în 2030, dar la Chișinău deja este ținut în minte un scenariu de rezervă: dacă drumul european va fi blocat, țara ar putea fi din nou unită cu România. Maia Sandu a spus direct că va vota „pentru” la referendumul privind unirea, iar Eugen Osmocescu a numit o astfel de variantă „planul B”.

Pentru Moldova, această idee nu pare deloc fantezistă. Nicușor Dan susține unirea cu România, iar o parte importantă a teritoriului actual al Moldovei a făcut parte din România în perioada 1918–1940.

În același timp, drumul spre UE nu este încă închis. Potrivit estimărilor, Moldova poate îndeplini condițiile de aderare până în 2029, dar pe acest traseu deja se vede frâna franceză.

Problema este că Constituția Franței cere un referendum sau aprobarea cu trei cincimi din voturi ale ambelor camere ale Parlamentului înainte ca în Uniunea Europeană să fie primit un stat nou. Dacă euroscepticii francezi vor decide să tragă de timp, procesul se poate bloca.

Ca risc suplimentar în text sunt menționate și alegerile prezidențiale din Franța. Până în 2029, acolo ar putea ajunge la putere Marine Le Pen, care se pronunță împotriva extinderii Uniunii Europene.

Pe acest fundal, ideea unirii cu România devine pentru o parte a elitelor moldovenești nu doar un gest istoric, ci o modalitate de a nu pierde perspectiva europeană. Susținerea unui astfel de scenariu în România, potrivit sondajelor, se menține la nivelul de aproximativ 70%, iar în Moldova — de aproximativ 40%.

Iulian Groza spune că, în ultimul deceniu, sprijinul pentru această idee în Moldova s-a dublat. Și acesta este deja un decalaj vizibil pentru o țară în care problema suveranității a rămas mult timp una dintre cele mai sensibile teme.

Un rol îl are și problema pașapoartelor. Circa 850 000 de persoane, inclusiv cetățeni aflați în străinătate, au cetățenie română, iar aceasta le oferă dreptul de a lucra în Uniunea Europeană.

Rufin Zamfir consideră că, în prezent, unirea cu România nu este o prioritate pe termen scurt. Potrivit lui, declarațiile liderilor moldoveni trebuie citite ca un semnal indirect către partenerii europeni.

Zamfir adaugă că, dacă aderarea la UE va fi amânată sau dacă perspectiva acesteia se va slăbi, încrederea în „planul B” va crește. Atunci, această variantă va deveni o variabilă politică pe care Bruxellesul nu o va mai putea ignora.

Dar o astfel de schemă are și limite foarte dure. România nu dispune de resurse financiare pentru a sprijini unirea la scara Germaniei de Vest, iar Moldova rămâne o țară săracă și nu controlează Transnistria.

O problemă separată este Găgăuzia. Acordul din 1994 cu găgăuzii le oferă posibilitatea independenței în cazul unirii Moldovei și României, iar aproximativ 100 000 de locuitori ai Găgăuziei trăiesc în patru enclave separate.

Și Transnistria rămâne un factor de risc, deși în condițiile actuale Rusia are posibilități limitate de a susține această regiune separatistă prorusă sau Găgăuzia. În plus, aproximativ 70% din exporturile Transnistriei merg în Europa datorită acordului comercial dintre Moldova și UE.

În practică, acest lucru înseamnă că independența unui teritoriu înconjurat de granițele Uniunii Europene ar putea să nu fie prea atractivă. Într-o astfel de configurație, chiar și cele mai zgomotoase lozinci politice se lovesc de calcule foarte pământești.

În text, Moldova nici măcar nu pare singurul candidat la dispariția ca stat. În Albania și Kosovo, majoritatea semnificativă susține, de asemenea, unirea celor două țări, Albin Kurti susține comasarea, iar Edi Rama — nu.

Relațiile lor sunt descrise ca ostile, iar neînțelegerile au început deja să dezbine societatea. Edi Rama consideră că situația se va rezolva după aderarea ambelor țări la Uniunea Europeană.

Pe acest fundal, autorii scenariului admit că peste zece ani Moldova ar putea fi înlocuită de România Mare ca modalitate de a ajunge la calitatea de membru al UE. În schimb, ideea unei Albanii Mari, după propria lor evaluare, pare mult mai greu de imaginat.