În Glodeni și Basarabeasca, un metru cub de apă și canalizare este mai scump decât la Berlin

În Glodeni, metrul cub de apă și canalizare s-a scumpit la sfârșitul lui august până la 88,93 lei, iar în Basarabeasca — până la 89,63 lei. Este aproximativ 4,5 euro pentru un metru cub, adică mai mult decât 4 euro la Berlin.

Tariful mediu din Moldova constituie acum 44,57 lei, sau circa 2,2 euro pentru un metru cub de apă și canalizare. În Europa, astfel de servicii costă de obicei de la 3 la 7 euro, iar în Ucraina — aproximativ 1,5 euro.

Pe hârtie, tarifele din Moldova nu par cele mai mari, dar pentru locuitori ele lovesc mai tare decât în multe țări din Europa de Vest. Motivul este simplu: facturile pentru apă și canalizare trebuie plătite la salarii cu mult mai mici și la o putere de cumpărare mai redusă.

Primărița din Glodeni, Stella Onuțu, a cerut Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică (ANRE) „să pună pe pauză noul tarif”. Potrivit ei, pentru locuitori și instituții acesta va deveni o povară și mai mare, iar răspuns la adresare încă nu există.

Onuțu își leagă speranțele de un proiect care, potrivit ei, este deja „pe ultima sută de metri”. Este vorba despre extinderea rețelei de apeduct din Glodeni și din alte cinci localități învecinate.

Valoarea proiectului este de 40 milioane de lei. Stella Onuțu spune că acesta poate schimba situația din oraș: „Tariful trebuie să fie mai mic, iar noi nu vom depinde de o companie privată”.

Acum această dependență se simte mai ales acut. Potrivit primăriței, doar spitalul raional plătește anual pentru apă mai mult de 1 milion de lei.

În Glodeni, apa este livrată de o companie privată, aflată în stare de insolvabilitate din 2015. Totodată, potrivit ultimului recensământ al fondului locativ, jumătate dintre gospodăriile orașului folosesc apă din sistemul centralizat.

La celălalt capăt al scării tarifare se află Chișinău, Bălți, Strășeni și Cahul. Acolo metrul cub de apă și canalizare costă 20,66 lei, 32,15 lei, 34,14 lei și, respectiv, 37,20 lei.

La ANRE se subliniază că în Moldova nu există un tarif unic la nivel național. Directorul ANRE, Daniel Mititelu, a explicat că sistemul de reglementare tarifară în domeniul alimentării cu apă, canalizării și epurării apelor uzate nu prevede acest lucru.

Potrivit lui, tariful se formează ținând cont de cel puțin 12 factori. Printre ei — volumele de apă livrate, procesele tehnologice de captare, tratare, transport și distribuire, pierderile din rețele și starea tehnică a infrastructurii.

Mititelu a mai remarcat că apropierea de sursa de apă nu înseamnă automat un preț mai mic. Tariful, potrivit lui, „se formează ținând cont de ansamblul cheltuielilor justificate”.

ANRE aprobă sau revede, de obicei, tarifele o dată pe an. Dar operatorii pot cere o reexaminare extraordinară dacă apar factori obiectivi.

Separat, la agenție se explică de ce canalizarea este adesea mai scumpă decât apa însăși. Aici cheltuielile depind de alte procese tehnologice, iar în multe localități la canalizarea publică sunt conectați mai puțini oameni decât la rețeaua de apeduct.

Potrivit raportului Biroului Național de Statistică (BNS) pentru anul 2025, lungimea rețelelor de apeduct din Moldova a ajuns la 22,4 mii de kilometri. Este cu peste 3% mai mult decât în 2024.

Rețeaua de canalizare este vizibil mai slabă: lungimea ei este de 5,9 mii de kilometri. Investițiile în această infrastructură sunt, de asemenea, mai mici decât în rețelele de apeduct.

Consumul anual de apă în Moldova constituie aproape 141 milioane de metri cubi. În principal este vorba despre apă din Nistru și Prut, iar circa 65% din acest volum revine Chișinăului.

La nivel național, consumul anual de apă pe cap de locuitor este de aproximativ 15 metri cubi. La Chișinău, acest indicator depășește 50 de metri cubi, iar în Găgăuzia constituie 7,4 metri cubi.

La alimentarea centralizată cu apă sunt conectate puțin peste 69% dintre localități — adică ceva mai mult de o mie. La sistemele publice de canalizare sunt conectate doar 11% dintre localități: 55 urbane și 109 rurale.

Autoritățile Moldovei vor ca până în 2030 să ridice gradul de acoperire cu apă potabilă la 95%, iar cu canalizare — la peste 50%. Deocamdată însă, diferența dintre oraș și sat rămâne foarte vizibilă.

Și situația epurării apelor uzate este departe de ideal. Circa 80% dintre sistemele publice de canalizare sunt conectate la stații de epurare, iar din 137 de stații, 128 funcționează.

Anul trecut, prin ele au fost epurate aproximativ 70 milioane de metri cubi de ape uzate. Totuși, în raioanele Soroca și Rezina, conform datelor oficiale, nu există deloc stații de epurare funcționale.