IT și comunicațiile în Moldova au crescut cu 12,5% și și-au ridicat ponderea în PIB la 7,5%

În 2025, PIB-ul Moldovei a ajuns la 353,5 miliarde de lei, în creștere cu 2,4% în termeni reali. Printre cele mai rapid crescătoare domenii s-a aflat sectorul IT și comunicații: acesta și-a majorat valoarea adăugată cu 12,5% și și-a ridicat ponderea în PIB la 7,5%.

În acest context, economia arată mult mai rezistentă decât acum 35 de ani, dar ritmurile de creștere rămân încă prea modeste. După scăderea de 4,6% din 2022, PIB-ul a crescut doar cu 1,2% în 2023 și aproape a stagnat în 2024.

FMI a înrăutățit încă o dată în mai prognoza pentru 2026 și a coborât așteptările de creștere la 1,5%. Fondul a legat acest lucru, printre altele, de noi șocuri energetice.

Istoria modelului actual se întinde încă din primii ani ai independenței. Moldova a moștenit o economie integrată în sistemul sovietic, cu o puternică dependență energetică și cu o industrie căreia i s-au destrămat aproape peste noapte piețele și lanțurile de aprovizionare.

Potrivit datelor Băncii Mondiale, în anii ’90 PIB-ul real s-a prăbușit cu aproximativ 60%. În 1998–1999, aproximativ 73% din populație trăia sub pragul sărăciei.

După anul 2000, creșterea a revenit, dar odată cu ea s-a consolidat și o altă trăsătură. O parte importantă a bunăstării a fost asigurată nu de întreprinderile interne, ci de munca moldovenilor plecați peste hotare.

Remitențele au susținut consumul, construcțiile, comerțul și importurile. În același timp, ele au compensat doar parțial pierderea forței de muncă și nu au creat un volum suficient de industrie competitivă.

Cea mai vizibilă schimbare structurală din acești ani ține de comerțul exterior. Dacă înainte economia Moldovei era legată organic de piețele fostei URSS, acum ea gravitează tot mai mult spre Uniunea Europeană.

În 2025, 67,5% din exporturile moldovenești au mers în UE, în timp ce țările CSI au reprezentat doar 5,9%. Doar România a preluat 29% din exporturile Moldovei.

În prima jumătate a anului 2026, direcția europeană a continuat să domine: UE a reprezentat 64,2% din exporturi. Aceasta nu mai este o deviație temporară, ci o restructurare stabilă a comerțului.

Se schimbă și structura mărfurilor. Pe lângă produsele agricole și vinuri, Moldova exportă astăzi cabluri, echipamente electrice, textile, mobilă, componente industriale și servicii IT.

În 2025, mașinile și aparatele electrice reprezentau deja 15,1% din exporturile de mărfuri. Acest lucru aproape s-a egalat cu semințele oleaginoase și fructele, care aveau 15,5%.

Dar tocmai balanța comercială rămâne cel mai dureros punct. În 2025, Moldova a exportat mărfuri în valoare de 3,78 miliarde de dolari, iar importurile au ajuns la 10,92 miliarde de dolari.

În rezultat, deficitul balanței comerciale a atins 7,14 miliarde de dolari și a fost cu aproape 30% mai mare decât în anul precedent. Exporturile acopereau doar 34,6% din importuri.

Altfel spus, la fiecare 100 de dolari cheltuiți de Moldova pe mărfuri din străinătate, reveneau înapoi doar aproximativ 35 de dolari. Diferența trebuie acoperită din servicii, remitențe, investiții, credite și granturi externe.

FMI avertizează deja că deficitul contului curent s-a apropiat de 20% din PIB. Fondul mai consideră că competitivitatea externă a Moldovei s-a înrăutățit.

La nivelul veniturilor, tabloul este mai bun decât la începutul anilor 1990. În 2025, salariul mediu brut în Moldova a ajuns la 15 594 de lei, iar salariul net — la 13 227 de lei, cu 11% mai mult decât anul precedent.

Numărul angajaților salariați a crescut la 763 200 de persoane până la sfârșitul anului. Dar resursa principală pe care țara a pierdut-o în 35 de ani nu este capitalul, ci oamenii.

La 1 ianuarie 2026, populația permanentă a Moldovei era estimată la 2,366 milioane de persoane, dacă nu este luată în calcul regiunea transnistreană și unele localități necontrolate de autoritățile constituționale. Într-un singur an, numărul locuitorilor s-a redus cu aproape 23 000.

Vârsta medie a populației a urcat la 40,8 ani. Biroul Național de Statistică (BNS) indică direct un declin demografic, format din cauza migrației masive a adulților apți de muncă din ultimele decenii.

Aici se află și paradoxul economiei moldovenești. Migranții au susținut ani la rând țara cu banii trimiși acasă, dar, în același timp, plecarea lor a redus forța de muncă, baza fiscală și potențialul de creștere.

FMI numește emigrația ridicată, productivitatea scăzută a muncii și competitivitatea slabă drept principale obstacole structurale pentru Moldova. Aceste probleme nu dispar odată cu creșterea salariilor sau cu îmbunătățirea unor sectoare separate.

În același timp, țara are deja câteva ancore care nu existau în crizele anterioare. Astăzi, în Moldova funcționează un sistem bancar mai fiabil, este operațională banca centrală, iar datoria de stat rămâne relativ gestionabilă.

Se păstrează și accesul la finanțare internațională, iar economia de piață se integrează tot mai profund cu UE. Investițiile străine directe nete în 2024 au constituit aproximativ 2,5% din PIB.

În ultimii ani, Moldova a trecut prin pandemie, secetă, războiul din Ucraina, aflux de refugiați, o creștere bruscă a prețurilor la gaze și energie electrică, inflație și pierderea vechilor surse de energie. În același timp, țara a evitat o criză financiară sistemică.

Dependența energetică de Rusia, deși nu a dispărut complet, s-a redus vizibil. Infrastructura energetică a Moldovei se leagă tot mai strâns de România și de piața europeană.

Concluzia la 35 de ani de independență sună dur, dar exact: Moldova consumă mai mult decât produce. Țara a obținut stabilitate macroeconomică, dar încă nu a construit prosperitatea bazată pe productivitate.

Principala speranță este acum legată de perspectiva aderării la Uniunea Europeană și de investițiile care vin odată cu acest proces. FMI consideră că, în cazul unei implementări eficiente a investițiilor și reformelor în cadrul Planului de creștere al UE, creșterea potențială pe termen mediu ar putea urca la aproximativ 3,5% pe an.

Dar și acest ritm este prea mic pentru a reduce rapid decalajul. Următorii 10 ani pentru Moldova pot fi mai importanți decât cei 35 precedenți: chiar acum se decide dacă banii externi vor merge în drumuri, energie, fabrici, logistică, irigații, tehnologii și export — sau se vor dizolva din nou în consum.